A sosit vremea secerişului.
Dintr-o dată, descopăr că totul începe să taie. Mersul meu taie aerul dimineţii, iar aerul – frunzele plopului rezemat de peretele casei mele. Roţile trec dus şi întors peste picioarele mele. Paşii pisicii negre se plimbă tacticos prin faţa mea. Sabia de plastic a copilului care zbiară în dreptul farmaciei se învârte ameninţător. Divorţul a tăiat şi el, şi ce dacă? Ţigara taie fumul, în drumul ei dinspre scrumieră spre gură. Băutura taie paharele în jumătăţile dintre care se vede numai cea goală. Cea plină e tăiată de buzele mele ascuţite ca două lame de brici. Semnul de carte taie paginile. Un click dreapta decupează fotografiile după bunul meu plac. Tinereţea îmi împarte viaţa în două, şi nici măcar nu-i pasă. Foile de varză cad şi ele secerate de cuţitul de bucătărie. Redford şi Newman taie cărţile şi joacă la cacealma. Pleoapele taie irisul, vulpea taie coada ursului. Doctorul are grijă de mâinile degerate.
A sosit vremea secerişului. Totul taie, totul este tăiat. Cad capete.